Când e momentul potrivit să culcăm copiii împreună? Experiența mea și câteva sfaturi

De câteva săptămâni cochetez cu ideea, dacă nu chiar visul, de a-mi culca copiii împreună în camera lor, să doarmă toată noaptea amândoi, iar eu și Domnul Soț să ne luăm camera înapoi. Însă când e momentul potrivit să culcăm copiii împreună? Vine vreodată acest moment?

Ei bine, pentru mine a sosit. Momentul…În urmă cu 2 săptămâni am lăsat copiii la mama mea pentru a petrece un weekend cu câțiva părinți (despre care am scris aici) și cum-necum m-am întors acasă cu dorința de a încerca această ispravă. Verișoara mea face acest lucru cu copiii ei deja de 1 an și mi-am zis: „de ce să nu încerc și eu”? Așa că într-o zi de luni, simțindu-mă tare curajoasă, l-am anunțat pe Domnul Soț că „începem și noi” 😁. Adică eu.

Începutul

Când am ajuns acasă de la serviciu, le-am spus copiilor că de azi vor dormi în „dormitorul fraților” împreună și că în fiecare seară unul din noi îi va culca, pe urmă se va duce în „dormitorul părinților” să doarmă. Dar că peste noapte, dacă vor, pot veni să ne cheme, căci ușile rămân deschise………Pauză. Pe urmă s-a auzit un „Uraaaaa, dormiți împreunăă!”. Era Domnul Soț care s-a gândit să anime putin atmosfera și s-a bucurat el în locul copiilor😁. Apoi, la unison au început amândoi: „dar de ce trebuie să dorm cu Ștefan / Ciprian? Eu nu vreau să dorm în camera asta. Eu vreau să fie iar ca „mai târziu””….ohh

Prima noapte în dormitorul fraților

Totuși nu am renunțat. Până la ora de culcare le-am repetat că vor dormi împreună. Insistam pe cât de frumos ar fi să doarmă împreună și noaptea, nu doar ziua, la prânz. Că și eu și sora mea dormeam împreună când eram mici, Domnul Soț făcea la fel cu fratele lui și toți frații din lume dorm împreună. Eram amândoi precum picătura chinezească pe capul lor.

Ora 21.00 a venit. Am urmat rutina de seară: spălat pe dinți, pupat, îmbrațișat pe tati și rămas la somn cu mami în cameră la Ștefan. Schimbarea majoră era pentru Ciprian care schimba cam tot: cameră, pat, loc în pat (margine), rutină. Le-am spus o poveste și am vorbit puțin despre faptul că peste o săptamână vor merge amândoi la Grădiniță. Mare greșeală am făcut, căci amândoi s-au aprins și au zis că nu vor. Aoleu…nu era de bine. Mi-am înmuiat glasul și le-am zis „bine, bine, hai că mai vedem noi cum e treaba cu Grădinița. Până atunci, hai să dormim. Ciprian vrei să stai pe mine?”….El așa adoarme în ultimele 3 luni, doar pe mine. Și spre marea mea surprindere, la 22.05 dormeau amândoi. Ce ușurare! Ce fericire că mi-a „iesit”🙂! Domnul Soț mă aștepta în sufragerie nerăbdător să-i povestesc cum a fost. Ce fain a fost să ne uităm la „Casa del Papel” în seara aceea.

Canva.com

Continuarea

Continuarea „merge înainte”. Căci de fapt, nu poți să știi când e momentul potrivit să culci copiii împreună. Eu cred că e bine să testezi, să ai curaj să încerci. Ce m-a determinat pe mine să fac acest pas este că îmi doresc de mult ca ei să doarmă în aceeași cameră pentru a încerca să ne recâștigăm și noi ca și cuplu independența…sau mai bine spus „intimitatea”. Și de ce nu, în seara în care unul din noi adoarme copiii, celălalt să se bucure de „timpul lui”. Oare e greșit să-ți dorești așa ceva?

Cât și până când să pui mereu nevoile copilului pe primul loc, uneori peste ale tale? Nu, nu mă consider egoistă că am făcut acest pas și nici nu consider că l-am făcut prea devreme. Așa s-a nimerit să fie în cazul nostru: fix cu o săptamână înainte de a începe Grădinița, după ce ne-am întors dintr-un weekend minunat petrecut cu alți părinți, unde am discutat mult despre copii (deh…parcă nu mai știam despre ce să vorbim!) și m-am întors hotărâtă să încerc și eu. Dar hotărâtă!

Suntem după 14 nopți de pus copiii la somn în aceeași cameră, în același pat și încă ne iese. Primele 3 seri au opus puțin mai multă rezistență. Când trebuia să ne bagăm în pat puneau întrebări: de ce nu putem să dormim iar fiecare în camera lui? Dar eu vreau cu mami/tati, nu cu tine. Se supărau unul pe altul că nu au loc, că se ating, etc…Cea mai mare rezistență o opune încă Ciprian când e rândul Domnului Soț să îi culce, căci el vrea foarte mult să doarmă cu mine de câteva luni încoace. În vreo 2-3 nopti, m-am dus și eu în pat cu ei și ne-am înghesuit toți 4, însă îi spun mereu lui Ciprian că și tati vrea să îi culce, trebuie să doarmă și cu el, așa e normal…să doarmă pe rând cu fiecare părinte. În final adoarme.

Primele nopți au fost însă dificile. Căci în fiecare noapte se trezea câte unul din ei să vină să mă cheme la el. Și am avut nopți în care m-am trezit și de 4 ori pe noapte. Ba chiar mă mai trezeam chiar eu din proprie inițiativă să mă duc să-i învelesc. Acum am renunțat. Eram prea obosită dimineața. Și la prânz efectiv nu mai puteam de somn.

Dacă ar fi să o iau de la capăt aș face 2 lucruri diferit:

  • aș discuta cu ei despre această schimbare mai din timp. Și le-aș povesti la ce să se aștepte, de ce facem această modificare în viața noastră, cum va fi pentru noi toți ca ei sa doarmă împreună. Poate chiar i-aș pune să aleagă o zi când să începem și să o respectăm. Dar să fie fezabilă, nu la Crăciun
  • aș cumpăra lucruri noi pentru „dormitorul fraților” care să îi dea un aer nou, să îi atragă noul nume și să le placă schimbarea: lenjerie de pat cu personaje pentru băieți, un ceas de birou cu personajul preferat de ei, abțipilduri pentru ușile dulapurilor. Și le-am pune împreună prin cameră ca să simtă „aerul schimbării”

Însă sunt mulțumită și așa. Până acum cred că ne descurcăm bine. Chiar dacă am primit feedback de tipul: „de ce am făcut acest lucru? sunt încă mici, trebuia să mai aștept”. Și întreb: ce să aștept? Căci efectiv nu cred că cineva va ști când e momentul potrivit să culcăm copiii împreună, sau că acel moment e același pentru toți copiii. Fiecare din noi trebuie să aibă curajul și puterea să încerce. Trebuie să fie el pregătit pentru acest pas și pe urmă să-l aplice. Și să fie ferm în hotărâre. Căci orice ezitare este foarte repede simțită de copii, iar ei – hoțomanii – speculează foarte ușor slăbiciunea noastră.

Sunt curioasă cum a fost acest moment pentru voi, cei care aveți 2 copii? Când v-ați simțit pregătiți să îi culcați pe copii împreună?

Ștefan și Ciprian dorm împreună

Publicat de Gabriela Olteanu

Profesionist HR, Young Blogger, Mamă de 2 băieți și Soție, Suflet Călător și Iubitor de Natură

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: