Pe urmele copilariei…la Valeni

A fost o data ca niciodata un drum serpuit ce se desprinde din orasul Husi si lasa in urma o Biserica veche ce adaposteste un Sfant, apoi urca printre vii oferind orasului o priveliste de vis pe masura ce inainteaza spre satele vechi, trece pe langa o cismea cu apa rece ce stiu ca e acolo de cel putin 36 de ani si ajunge intr-un sat imbatranit si pitoresc, dar viu de amintiri, cu ulite inca neasfaltate, aflat in Jud Vaslui, in care mi-am trait copilaria: Valeni. Aici se afla casa bunicilor mei, casa taraneasca din chirpici, cu marchiza, paravan si 2 odai, veche de peste 55 ani, ce a primit in curtea si zidurile ei 4 generatii de oameni.

Mi-am trait aici 20 de veri, impreuna cu sora mea, 2 verisoare si alti 2 veri mai mici alaturi de Mamaia noastra. Dar ce veri!…

Am petrecut zile intregi muncind la camp la prasit porumbul de la Oni sau Floreasca, prasind via din deal sau din gradina, scotand fasole si ceapa, culegand via sau porumbul toamna, adunand zarzare, prune si mere sa facem tuica. Uram sa adun fructele astea!!! Iar spalatul tolicelor (presuri) cu picioarele in albie si cu sapun de casa e memorabil. Terapie curata pentru talpi 😁. La inceput mi se parea foarte distractiv cand incepeam cu 2-3 tolice, dar Mamaia mereu spunea ca daca tot ne-am apucat, ce-ar fi sa spalam toate tolicele?! Si erau cateva. Ca in fiecare odaie era tolic pus peste tolic. Ba mai erau si pe pereti in unele odai. Avea ea o vorba cu care ne pacalea mereu: „faceti si voi pe aici am fost, pe aici n-am fost”, adica repede. Si uite asa, pe aici am fost pe aici n-am fost in fiecare vara varuiam toata casa, spalam toate tolicele, faceam pasat la pui de ne durau mainile de cate cupe invarteam la masinaria aia ruginita, spalam hainele de mana si le clateam in cate 3 ape, caram apa de la fantana de peste drum cu galeta facand zeci de drumuri cand spalam rufele. Ba chiar intr-o vara am prasit via din deal de 3 ori „ca ne rade lumea de cate buruieni au crescut in ea de la ploi”…si inca cate si mai cate.

Dar curatenia de vara are un loc special in inima mea, caci nu curatam doar casa, ci simt azi ca ne curatam si sufletul. Mereu faceam curat in toata casa cat tinea postul Sfintei Marii. In acele 2 saptamani, efectiv aveam zile in care munceam de dimineata pana seara. Erau nopti in care dormeam afara pe prispa, sau scoteam patul cu arcuri din paravan sa dormim afara pentru ca varuiam peretii, vopseam sobele, dulapurile, tocurile la geamuri si usi, apoi portile si gardul. Mamaia lipea podeaua cu lut si baliga de cal de nu puteai sa mai dormi noaptea de miros. Era ca un omagiu pe care-l aduceam Divinitatii…asa de tare ne pregateam in acest Post pe care-l tineam an de an cu sfintenie. Dar culmea…nu era greu. Imi amintesc cum 14 august era o zi asteptata de noi toti, incarcata de usurare si implinire, de fericire ca am terminat! Caci dupa batutul clopotelor pentru Slujba de a doua zi ne opream din treaba, ne faceam baie si mergeam pe seara sa ne spovedim, casa mirosea a curat, paturile din paravan aveau paie curate si era o fericire sa dormi pe unul din ele pentru ca paiele se lasau repede asa ca trebuia sa profiti la maxim de cele 2-3 nopti cat erau noi, Mamaia cocea paine pe vatra si colaci, mancarea „de dulce” mirosea divin, iar noi mergeam spasite la Biserica intrebandu-ne una pe alta „Fata, tu ce ii spui Preotului?” Ca ce ai avea de spus daca toata ziua erai cu treaba prin curte sau gradina? Poate doar cate ceva despre ganduri…si erau multe si jucause.

Caci gandul ne era zi de zi la 2 iesiri „in sat” pe care le aveam si care erau importante. Asteptam cu sufletul la gura sa vina sambata sa mergem la discoteca din Padureni (4 km dus-intors de mers pe jos, de cele mai multe ori) si Duminica sa mergem la Biserica. Acestea erau evenimentele pe care le discutam pe urma toata saptamana cat lucram. Comentam si disecam orice gest, intamplare sau cuvant spus de cineva, intocmai ca niste babe.

Si mai erau si serile in care ieseam la poarta. Ei, ce de amintiri in fata portii. Ce de emotii noi si frumoase am simtit. Dupa o zi plina de munca, cat de obosita eram, cand venea seara zbura toata oboseala si o tuleam la poarta 😊. Caci la Valeni, in fata portii, sub cerul plin de stele si luminat de Luna am trait seri pline de dor, aprig dor cand El nu venea, saruturi primite la amurg, strans in brate si…poate chiar iubire.

Si ce simplu era, fara griji si fara telefon, cu multumirea clipei de Acum si cu promisiunea de scris scrisori (O, da! am trait acele vremuri). Si pe langa noi se auzeau greieri si broaste, dar cui ii pasa! Noaptea se lasa tot mai mult, Luna rasarea, stelele erau cu miile, iar noi ne strangeam in brate si ne sarutam si ne promiteam totul. Si ne bucuram de clipa prezenta si visam la cea de maine. Iar asteptarea bratelor care sa ma cuprinda si maine era dureros de dulce. Totul era minunat de naiv si de frumos!

Astazi copiii mei sunt acolo. Piciorusele lor goale alearga pe aceeasi iarba bogata si moale unde eu cu 2 decenii in urma ma jucam „Castelul” sau „Ratele si Vanatorii” cu sora mea si verisorii, calca pe acelasi pamant muncit din greu de mine, dorm in casa veche din chirpici care si azi ofera ziua in amiaza mare o racoare dulce, stau la umbra nucului secular din gradina, colinda dealul spre Pantea si zburda in locul unde mami a copilarit si crescut ca sa apara ei…Stefan si Ciprian.

Cum sa nu-mi amintesc de copilarie, de joaca si de Mamaie cand casa aceasta si toata curtea poarta in ele o bucatica din mine? O bucatica din ce am fost pentru a deveni ce sunt. Cum sa nu mai revin aici, la origini si trecut cand pana si azi abia astept sa ma intorc si sa revad totul, iar cand plec sunt trista ca le las in urma…si sper ca la anul sa revin iar.

Valeni este locul meu de suflet, incarcat cu amintiri si viata si emotii, persoane dragi si suferinte. Este trecutul meu prezent si dorul meu pentru totdeauna. Valeni este satul copilariei mele.

Voi unde ati copilarit? Pe unde v-ati petrecut vacantele de vara? Care este locul copilariei voastre?

Ganduri curcubeice va doresc!

Publicat de Gabriela Olteanu

Profesionist HR, Young Blogger, Mamă de 2 băieți și Soție, Suflet Călător și Iubitor de Natură

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: